Virgule, virgule

La mulți vorbitori de limbă, fie ea română, fie ea engleză, decizia de a include sau a exclude virgula e guvernată de simț mai mult decât de regulă. Din păcate, simțul produce de prea multe ori răspunsul greșit, iar marele vinovat pentru asta e urechea fiecăruia. Dacă intonația frazei rostite include o pauză sau o schimbare de tonalitate, ne trezim de multe ori cu virgule acolo unde nu le e locul.

Să vă dau un exemplu: "Excursia mea în Europa a fost plăcută". O simplă propoziție fără vreo virgulă. Și normal; unde să pui virgule în propoziția asta?

Să îndulcesc un pic situația săracei Europe, că merită. Nu? "Excursia mea în frumoasa, însorita și mult invidiata Europă, a fost plăcută". Ceva mai multe virgule. Dar, of, ce caută virgula după Europa? Ei bine, urechea e de vină. Citește propoziția cu voce tare. O să ai tendința să lași o pauză după Europa. Așa apare virgula.

Dacă virgula nu-și are rostul aici, atunci unde?

Virgula poate apărea într-o enumerare.

Cămașa albă, groasă, cu mâneci lungi e a mea.

Virgula separă o expresie interpusă (o expresie-paranteză) de contextul ei.

Am, prin urmare, o cămașă albă.
Prin urmare, am o cămașă albă.
Am, așadar, de bună seamă, o cămașă albă.

Virgula poate apărea în alte contexte, cum ar fi înaintea unor conjuncții, sau în contextul unor expresii.

Eu sunt deștept, iar tu nu.
Mi-am petrecut vacanța ba în bar, ba cu sticla în brațe.

Virgula nu poate apărea între subiect și predicat.

Europa, e plăcută.

Să vă dau și un mic test pentru frazele mai complicate pe care o să le încercați acum că vă credeți buni vorbitori de limbă. Orice frază, mai puțin cele mai poetice (de care sper că nu te vei apropia, că nu ești chiar atât de priceput) se poate reduce la o simplă propoziție cu subiect și predicat prin eliminarea repetată a anumitor părți ale ei. Foarte important, eliminarea va produce o propoziție corectă din punct de vedere gramatical, atâta timp cât fraza inițială era corectă.

Pornind de la o frază complicată, voi exemplifica principalele posibilităţi de eliminare:

Cartea pe care am citit-o, în avion, la întoarcerea din excursia în minunata, individiata Europă a fost plăcută.

Eliminăm expresia interpusă, împreună cu virgulele care o introduc:

Cartea pe care am citit-o, în avion, la întoarcerea din excursia în minunata, individiata Europă a fost plăcută.
Cartea pe care am citit-o la întoarcerea din excursia în minunata, individiata Europă a fost plăcută.

Eliminăm lista de atribute atașată Europei. Remarcăm schimbarea articolului la cuvântul Europa.

Cartea pe care am citit-o la întoarcerea din excursia în minunata, individiata Europă a fost plăcută.
Cartea pe care am citit-o la întoarcerea din excursia în Europa a fost plăcută.

Eliminăm atributul atașat substantivului excursie (care excursie? în Europa):

Cartea pe care am citit-o la întoarcerea din excursia în Europa a fost plăcută.
Cartea pe care am citit-o la întoarcerea din excursie a fost plăcută.

Eliminăm atributul atașat substantivului întoarcere (care întoarcere? ce fel de întoarcere? din excursie, bun înțeles):

Cartea pe care am citit-o la întoarcerea din excursie a fost plăcută.
Cartea pe care am citit-o la întoarcere a fost plăcută.

Eliminăm complementul (cred că e complement, și anume, circumstanțial) atașat verbului a citi (când am citit? la întoarcere):

Cartea pe care am citit-o la întoarcere a fost plăcută.
Cartea pe care am citit-o a fost plăcută.

Eliminăm atributul atașat substantivului carte (care carte? pe care am citit-o). Atributul e o propoziție secundară.

Cartea pe care am citit-o a fost plăcută.
Cartea a fost plăcută.

Am obținut o propoziție cu subiect și predicat. Dacă "Europa" ar fi fost urmată de o virgulă în fraza originală, am fi obținut un cu totul alt rezultat.

Cartea pe care am citit-o, în avion, la întoarcerea din excursia în minunata, individiata Europă, a fost plăcută.
Cartea pe care am citit-o la întoarcerea din excursia în minunata, individiata Europă, a fost plăcută.
Cartea pe care am citit-o la întoarcerea din excursia în Europa, a fost plăcută.
Cartea pe care am citit-o la întoarcerea din excursie, a fost plăcută.
Cartea pe care am citit-o la întoarcere, a fost plăcută.
Cartea pe care am citit-o, a fost plăcută.
Cartea, a fost plăcută.

Câteva observații despre regulile de eliminare:

• Se elimină părțile de propoziție auxiliare despre care ai invățat la școală că însoțesc subiectul și predicatul.
• Eliminarea nu urmărește să păstreze semantica (sensul) frazei, ci doar corectitudinea ei gramaticală. Corectitudinea logică merită discuția proprie, dar nu afectează regula de aici.
• Două expresii interpuse consecutive împart virgula comună. Eliminarea uneia dintre cele două expresii nu duce la eliminarea virgulei comune. E ca și cum ar fi de fapt două virgule între cele două expresii interpuse.
• Se poate argumenta că sintagma "la întoarcerea din excursia în minunata, invidiata Europă" e, ea însăși, o expresie interpusă. În fond, e separată prin virgule de restul frazei. Fapt e că, din punct de vedere pur gramatical, argumentul e corect. Totuşi, logica cere sudarea sintagmei de context. O expresie interpusă ar reprezenta o adăugire la o frază care deja are sens în contextul ei, cu scopul de a o întregi, or, sintagma cu pricina ţine de propoziţia originală.

Dacă am porni cu "Cartea pe care am citit-o la întoarcerea din excursia în minunata, individiata Europă, a fost plăcută" am obține o propoziție cu virgulă între subiect și predicat, fiindcă nu putem elimina sintagma ca pe o expresie interpusă, ea nefiind separată de restul frazei prin virgule.

Dacă am porni cu: "Cartea pe care am citit-o, la întoarcerea din excursia în minunata, individiata Europă, a fost plăcută" am obține o propoziție corectă din punct de vedere gramatical. Aici sintagma în discuție se elimină ca expresie interpusă şi se obţine, în final, o propoziţie cu subiect şi predicat fără virgule. Singurul argument împotriva frazei iniţiale e că nu prea are sens din punct de vedere logic. Chiar în vorbire, pauza pe care o cere prima virgulă pare nenaturală.