Atenție la virgule

Noi reguli gramaticale pentru toți:

Reguli ce țin de subiect și predicat:

• Între subiect și predicat nu se pune virgulă.
• Între subiectul urmat de un atribut și predicat nu se pune virgulă.
• O subordonată atributivă are rol de atribut.

Prin urmare:

• Cartea e minunată.
• Cartea lui Dostoievski e minunată. (atribut, cazul genitiv)
• Cartea pe care am citit-o e minunată. (subordonată atributivă)
• GREȘIT: Cartea pe care am citit-o, e minunată. (Doamne Iisuse Cristoase!)
• GREȘIT: Cartea pe care am citit-o ieri pe drumul spre casă, e minunată.

Reguli referitoare la expresiile-paranteză (termen împrumutat cu nerușinare din engleză; vezi The Elements of Style):

• Expresiile-paranteză sunt părți de propoziție interpuse între componente ale frazei și separate de acestea din urmă prin virgule. O propoziție corectă își păstrează corectitudinea sintactică (dar nu neapărat și sensul sau utilitatea) chiar cu excluderea oricaror expresii-paranteză.
• Expresiile-paranteză se separă de restul frazei prin virgule de ambele părți. Bineînțeles că o virgulă ajunge în cazul construcțiilor plasate la începutul sau la sfârșitul frazei.
• Virgulele sunt opționale dacă expresia interpusă nu se vrea evidențiată; în asemenea cazuri, ambele virgule se exclud, nu doar una.

Așadar:

• Cartea pe care am citit-o ieri, în timp ce mă întorceam acasă, e minunată.
• Cartea pe care am citit-o ieri în timp ce mă întorceam acasă e minunată.
• GREȘIT: Cartea pe care am citit-o ieri în timp ce mă întorceam acasă, e minunată.
• GREȘIT: Cartea pe care am citit-o ieri, în timp ce mă întorceam acasă e minunată.

Exemple:

(Sursa: Forum Bravonet.ro)

gresit: Ceea ce vreau sa spun este ca,tot ce imi place mie,nu are valoare pentru tine.
gresit: Ceea ce vreau sa spun este ca ,tot ce imi place mie ,nu are valoare pentru tine.
gresit: Ceea ce vreau sa spun este ca , tot ce imi place mie , nu are valoare pentru tine.
corect: Ceea ce vreau sa spun este ca, tot ce imi place mie, nu are valoare pentru tine.

Subordonata introdusă prin “că” nu se separă prin virgulă de conjuncția “că”. Aici autorul confundă subordonata cu o expresie-paranteză. Problema e că, dacă “tot ce îmi place mie” ar fi o expresie-paranteză, atunci “că” ar rămâne fără continuare odată expresia-paranteză exclusă. Ba mai mult, subiectul “tot ce îmi place mie” nu se separă prin virgulă de predicat “nu are valoare”.

Și-atunci corectez eu corectura: Ceea ce vreau să spun este că tot ce îmi place mie nu are valoare pentru tine.

(Sursa: blogul lui Marius - sursa mea principală de noutăți despre Cluj)

Explicatia pe care am gasit-o, a fost ca s-au adunat mai multe momente care au generat un zambet interior.

Văd des greșeala asta și înțeleg ce o provoacă: pare nenatural să lași două verbe apropiate astfel, sau, în exemplul “cartea citită în drumul spre casă, e minunată”, expresia “casă e minunată” sare în ochi. Problema e imaginară; structura frazei dictează evitarea virgulei.

De asemenea, uneori simțim nevoia să “înmuiem” o frază prea lungă cu o virgulă-două, nu rareori urmînd intonația; pe fraza în discuție o poate simplifica o exprimare mai concisă: “Explicația? S-au adunat mai multe momente ce-au generat un zâmbet interior”.

Corect: Explicația pe care am găsit-o a fost că s-au adunat mai multe momente care au generat un zâmbet interior.

(Sursa: saitul meu - e o perlă inventată, evident; indic doar o situație unde altcineva ar fi greșit)

Ei bine, regula învățată în școala generală în urma unei lucrări de control fulger dată de aceeași profesoară de română despre care v-am spus într-un articol precedent, e simplă și se bazează pe similaritatea dintre verbele a crea și a lucra.

Virgula de după “precedent” nu-și are rostul, decât dublată de o virgulă înainte de “învățată”. Atenție, prezența virgulelor evidențiază expresia-paranteză și, dacă nu mă-nșel (cred că mă-nșel), îi schimbă și rolul ca parte de propoziție. Eu am delimitat sintagma și mai mult, folosind liniuța despărțitoare; vezi articolul original.