mi-ar plăcea, ți-ar plăcea, i-ar plăcea.
Iar la prezent: plăcem, nu placem; justificat tot de infinitiv.
Da, recunosc atracția lui “a face”, precum și nefireasca asemănare cu imperfectul “plăcea” ca surse de confuzie, dar deocamdată verbul se cheamă “a plăcea”, iar corectă e doar abordares ce cu drag v-am prezentat-o.
Să recapitulăm, deci:
- eu plac, tu placi, el place; noi plăcem, voi plăceți, ei plac
- mi-ar/ți-ar/i-ar/ne-ar/v-ar/le-ar placea
- să plac, să placi, să placă; să plăcem, să plăceți, să placă
No comments:
Post a Comment