Saturday, July 26, 2008

Conjugarea verbului "a ține"

Analytics îmi raportează că am fost “întrebat” despre conjugarea lui “a ține” la indicativ prezent. Cred că probleme aici cauzează persoana a doua singular, cu nedumerirea vizavi de ții și ți.

Ca regulă generală când ai probleme cu fi/fii, ști/știi, scri/scrii, ți/ții și așa mai departe:
Dacă verbul își schimbă forma de la persoană la persoană, atunci îl primește pe i la persoana a doua, ca terminație.
În cazul de față, avem eu țin, noi ținem, deci tu ții.

La verbul “a fi”: eu să fiu, noi să fim, deci tu să fii.
Dacă verbul își păstrează forma la toate persoanele, atunci e vorba despre un infinitiv sau o altă formă fixă; în cazul acesta, nu se poate vorbi despre dublarea lui i.
Exemplu: (eu/noi/voi/ele) să fi fost/plecat/știut, deci (tu) să fi fost/plecat/știut.

Nu poți să spui eu să fi plecat și în același timp tu să fii plecat, pentru că niciun verb nu primește terminații în mod selectiv la vreo conjugare. Nici nu poți spune eu să fii plecat, că aici e vorba despre un timp care-l necesită pe a fi ca auxiliar la modul infinitiv.

Alte exercițuri:
  • Eu aș fi, sau eu aș fii?
  • Tu să ști, sau tu să știi?
  • Tu ai ști, sau tu ai știi?
  • Tu să scri, sau tu să scrii?
Gud lac!